Nu-mi presimţi?

Nu-mi presimţi tu nebunia când auzi cum murmură viaţa-n mine ca un izvor năvalnic într-o peşteră răsunătoare?

Nu-mi presimţi văpaia când în braţe îmi tremuri ca un picur de roua-îmbrăţişat de raze de lumină?

Nu-mi presimţi iubirea când privesc cu patima-n prăpastia din tine şi-ţi zic:

O, niciodata n-am vazut pe Dumnezeu mai mare!?

Sa nu ma minti niciodata, iubito…

Să nu mă minţi niciodată iubito, căci îmi vei schimba ziua în noapte şi ceasul minunat în

ţărană şi scrum, şi lumea va urla căutând să-şi regasească fărâmele din care te întrupasei tu,

când mi-ai schimbat noaptea în zi… cu un sarut, cu  respiraţie, cu un gând!