Nu-mi presimţi tu nebunia când auzi cum murmură viaţa-n mine ca un izvor năvalnic într-o peşteră răsunătoare?

Nu-mi presimţi văpaia când în braţe îmi tremuri ca un picur de roua-îmbrăţişat de raze de lumină?

Nu-mi presimţi iubirea când privesc cu patima-n prăpastia din tine şi-ţi zic:

O, niciodata n-am vazut pe Dumnezeu mai mare!?